“Oricare ar fi activitatea inteligentă desfăşurată de copil şi la care avem ocazia să asistăm - chiar dacă nouă ne pare absurdă sau contrară dorinţelor noastre (cu condiţia, bineînţeles, să nu-i cauzeze nici un rău) - nu trebuie să intervenim. Deoarece copilul trebuie întotdeauna să termine ciclul de activitate asupra căreia s-a hotărât.”
Aceasta este o idee din cartea “Mintea absorbantă” a Mariei Montessori.
Copiii își construiesc mintea conștientă prin propria interacțiune cu mediul. Sfatul este că nu ar trebui să întrerupem învățarea spontană și concentrarea. Acest lucru este lipsit de respect față de copil și îi poate provoca jenă sau pierderea interesului.
Dar cei mai mulți dintre noi suntem tentați să intervenim atunci când copilul face o activitate. Simțim nevoia să îl îndrumăm, să îl sfătuim. Dacă ținem cont însă de principiile Mariei Montessori, ar trebui să ne abținem de la indicații, remarci personale sau întrebări.
Mulți dintre noi ne rugăm de copil să facă diverse lucruri sau să îi corectăm greșelile. Dar îmbunătăţirea şi îndreptarea pot veni numai atunci când copilul exersează în mod voluntar un timp îndelungat.
Multe dintre greşelile pe care le face copilul se corectează singure pe măsură ce crește. Maria Montessori dă exemplul mersului “când copilul mic începe să meargă e nesigur pe picioarele sale, se bălăngăneşte şi cade, dar sfârşeşte prin a păşi cu uşurinţă. Îşi corectează erorile prin creştere şi experienţă. “
Este destul de dificil să stăm pur și simplu să îi observăm pe cei mici cum găsesc singuri soluția la o problemă sau descoperă mediul înconjurător. Dar este cel mai bun lucru pe care îl putem face pentru ei.
Interesul copilului nu este centrat numai pe activitatea în sine, cel mai adesea, se bazează pe dorinţa lui de a depăşi dificultatea. Dacă noi vrem să îl ajutăm, el poate să creadă că depășim acea dificultate în locul lui și să ne lase pe noi să rezolvăm pentru că își pierde interesul pentru activitatea respectivă.
Ați pățit să vreți să ajutați copilul când încerca să care ceva greu și când ați pus mâna pe obiect copilul să îl lase și să plece? Exact asta s-a întâmplat, v-a lăsat pe voi să rezolvați problema.
Așa că, imediat ce a început concentrarea, ar trebui să fim doar observatori.
Nici în rezolvarea problemelor nu trebuie să ne amestecăm, dacă copilul nu ne cere acest lucru.
Poate părea greu să stăm și să nu facem nimic, dar această abilitate vine prin practica.
În sistemul Montessori copilul trebuie să-şi dobândească independenţa fizică și să ajungă la o voinţă independentă folosindu-şi liber propria capacitate de alegere. El trebuie să devină capabil de gândire independentă lucrând singur.
Dezvoltarea copilului urmează o cale cu stadii succesive de independenţă, iar cunoaşterea acesteia ne poate călăuzi comportamentul faţă de el. Trebuie să ajutăm copilul să acţioneze, să vrea şi să gândească singur.
Când trebuie totuși să intervenim?
Atunci când există o amenințare directă la adresa siguranței copilului. Comportamentul inadecvat, distructiv sau nesigur pentru el sau pentru alții necesită intervenția imediată a unui adult.
Un simplu „Stop” va atrage atenția. Dacă folosind negații ca „nu trânti ușa” sau “nu te urca acolo” vom obține adesea rezultate opuse celor dorite.
Tu poți să fii doar observator sau simți nevoia să intervii în activitățile copilului?
Foto articol: https://pixabay.com/
Vezi și Fricile mămicilor, între exagerare și motive reale. Sfaturi de la Gabriela Maalouf, specialist în parenting