Încă de la naștere, părinții folosesc instinctiv muzica pentru a calma copiii, fie ca vorbim de cântat sau de muzică înregistrată.

Prin muzică ne exprimăm dragostea, ne jucăm împreună și interacționam. Ne putem baza pe acest instinct legat de muzică pentru că studiile au demonstrat că muzica poate avea un impact asupra dezvoltării copilului, poate îmbunătăți abilitățile sociale și poate fi benefică copiilor de toate vârstele.

Corina Vasile este meloterapeut și... iubește muzica. 

Experiența personală de reconectare și echilibrare emoțională prin muzică a determinat-o să studieze procesul de vindecare cu ajutorul muzicii, pentru a-i ajuta și pe ceilalți să-și transforme viața și să experimenteze armonia conexiunii cu propriul suflet.

Se crede că muzica pe care bebelușii o ascultă când sunt în burtica mamei contribuie la dezvoltarea lor. Cât adevăr este în această afirmație?

Deși aceasta este o idee larg răspândită, cercetarea științifică și cunoașterea pe care o avem până acum nu atestă acest lucru. Ceea ce știm sigur, pe baza rezultatelor cercetătoarei britanice Alexandra Lamont, este că bebelușii recunosc muzica pe care au ascultat-o în timpul vieții intrauterine, chiar și după un an de la naștere, fără să fi mai auzit muzica respectivă vreodată în acest răstimp. Studiul Alexandrei Lamont ne arată că bebelușii memorează experiența muzicală prenatală și o accesează ulterior nașterii, chiar dacă nu conștientizează că-și amintesc. 

Aceste rezultate detronează ideea amneziei infantile, conform căreia nu avem amintiri veridice dinaintea vârstei de 5 ani. Ce mai cunoaștem ca dovedit științific este că preferințele muzicale viitoare sunt influențate de muzica pe care bebelușul o aude în uter, sub rezerva perioadei de aculturație, în care copilul asimilează muzica familiei și a culturii în care s-a născut și aceste preferințe muzicale încep să se manifeste în jurul vârstei de doi ani. De asemenea, știm că sugarii preferă consonanța și că își explorează registrul vocal ca reacție la sunetele pe care le aud în jur. 

Deci, cu cât aud mai multă muzică, cu atât este mai probabil și posibil ca ei să emită sunete tonale și ritmice, iar pe măsură ce cresc, copiii tind să renunțe la melodiile simple și să prefere muzici mai dificile, datorită dezvoltării capacității de a acorda atenție mai multor stimuli simultan. Recunoscând muzica vieții sale intrauterine, copilul se va simți ca atunci: protejat și, prin urmare, în siguranță, ceea ce îi va aduce calmul și încrederea că mediul extrauterin actual îi este prietenos și favorabil.

Cum îi ajută muzica pe copiii mai mari și ce muzică este recomandat să asculte?

Când vorbim despre preadolescenți (10-14 ani), observăm că în jurul vârstei de 10-11 ani cei mai mulți dintre ei încep să fie cu adevărat preocupați de muzică. Chiar și cei care nu arată până la această vârstă un  interes deosebit, fiindcă nu tuturor copiilor le place muzica. 

În preadolescență debutează procesul descoperirii și cunoașterii sinelui, iar muzica pe care copiii o ascultă în această perioadă va purta o mare încărcătură emoțională și va rămâne un reper pentru tot restul vieții. Prin urmare, „muzica noastră” va fi muzica pe care am auzit-o în acești ani. 

Cercetările arată că, la maturitate, creierul nostru muzical va fi definit prin circuitele care se conturează în preadolescență, iar preferințele muzicale sunt marcate de personalitatea în formare a preadolescentului, de muzica pe care o ascultă adulții cu influență din familie, profesorii și îndrumătorii de la școală sau membrii grupului social din care preadolescentul face parte. Este o etapă importantă sub aspectul reperelor estetice și, de aceea, este important să fim atenți întâi de toate la noi înșine și la alegerile pe care  le facem și în materie de muzică. 

Referitor la beneficii, putem spune că muzica îl protejează pe copil de amenințarea suprasolicitării, care intervine în educația excesiv tehnico-științifică din sistemul nostru de învățământ și îi oferă o supapă benefică pentru a preveni instalarea stresului. Cu condiția ca muzica să-i facă plăcere copilului și să fie o alegere zilnică, ca metodă de relaxare. 

Consecințele pe termen lung ale preocupărilor pentru muzica de calitate, și acest lucru este valabil pentru toate categoriile de vârstă, sunt foarte îmbucurătoare: luciditate, calm, spirit hotărât, dorința de a învăța din greșeli și de a nu le mai repeta, conștiență de sine pregnantă, stăpânire de sine.

Ca meloterapeut pasionat de muzica clasică, recomand și am în vedere în munca mea apropierea copiilor preadolescenți de acest gen muzical, promovat și iubit prea puțin la noi în țară, comparativ cu valoarea sa. 

Pe termen lung, efectul benefic al acestui demers va fi educarea înțelegerii limbajului muzical și a expresiei muzicale. Copilul are astfel posibilitatea de a parcurge drumul cunoașterii în arta muzicii, începând cu experiențele primare senzoriale oferite de exercițiile Orff sau de audițiile unor muzici „cu lipici”, până la dezvoltarea capacității și a disponibilității de a asculta, a înțelege, a aprecia și chiar a venera, pe parcursul vieții, creațiile universale ce alcătuiesc Marea Muzică.

Ce este efectul Mozart? Devin copiii mai inteligenți dacă ascultă Mozart?

Efectul Mozart desemnează impactul pozitiv pe care îl are muzica acestui geniu universal asupra sănătății mental-emoționale și, implicit, asupra sănătății fizice, deși mecanismul prin care se realizează aceste progrese nu este deplin elucidat. 

Ceea ce putem spune cu certitudine este că muzica lui W.A. Mozart este un aliat de nădejde al meloterapiei din mai multe motive: majoritatea covârșitoare a lucrărilor mozartiene sunt scrise în game majore, ceea ce conferă discursului muzical un caracter solar, plin de voioșie, ritmul și intervalele melodice au un caracter logico-matematic, iar repetarea frecventă a liniei melodice elimină elementele de surpriză, care ar putea distrage atenția ascultătorului de la logica muzicii. 

Există un studiu longitudinal, efectuat de medicul francez Alfred Tomatis pe durata a 8 ani, cu câteva mii de elevi și studenți. Concluziile sale au fost că muzica lui Mozart are cele mai bune componente pentru a conduce la: 

stimularea activității cerebrale 

dezvoltarea centrilor vorbirii

îmbunătățirea potențialului intelectual și a capacității de învățare 

creșterea creativității 

îmbunătățirea imaginației. 

Există, de asemenea, studii care atestă efectele pe termen lung ale activității muzicale. Audițiile muzicale reconfigurează și întăresc circuitele neuronale, conexiunile dendritice din cortexul auditiv devin mai dense și se amplifică activitatea electrică în cortexul prefrontal. Prin urmare, putem spune că, un creier muzicalizat creează premise pentru îmbunătățirea tuturor proceselor psihice: senzații și percepții, atenția, memoria, limbajul, gândirea, imaginația, afectivitatea, voința.

Aș vrea să fac totuși o diferențiere referitoare la copiii care studiază muzica. Este cunoscut faptul că studiul muzicii începe de timpuriu, pe la 5-6 ani, uneori chiar și mai devreme, în funcție de aptitudinile copilului. Acest lucru conduce, și cercetarea neurologică o confirmă, la modificări structurale ale creierului: partea frontală a corpului calos, care leagă cele două emisfere, este semnificativ mai dezvoltată la copiii muzicieni, numărul și densitatea sinapselor sunt mai mari, cerebelul este mai mare, iar materia cenușie, responsabilă de procesarea informației, este mai concentrată.

Totuși, nu există dovezi științifice că toate aceste modificări la nivel cerebral dezvoltă aptitudinile în domenii nemuzicale. Eu susțin opinia cercetătorului Daniel J. Levitin, care consideră că muzica trebuie studiată de dragul ei, pentru frumusețea ei, din iubire pentru ea și nu pentru a obține neapărat un beneficiu cuantificabil și aplicabil într-un domeniu „mai important”.

La ce ajută meloterapia în cazul copiilor? Care este indicată cea activă sau cea receptivă?

În cazul copiilor, meloterapia activă își dezvăluie latura formativă și ludică. Eu cred că este foarte important să fim preocupați, ca părinți și educatori, de educația muzicală a copiilor. Și acest proces va fi cu atât mai atractiv, cu cât se îmbină mai mult cu jocul și cu buna-dispoziție. 

Activitățile practice, colective, de mișcare, de percuție corporală sau vocal-instrumentale formează și exersează capacitatea copilului de a se adapta la nou, de a colabora, de a ceda și a asculta pe alții, de a conduce, de a tăcea la timpul potrivit sau de a prelua răspunderea. În meloterapia activă, jocul improvizatoric are cel mai important rol și stimulează spontaneitatea și creativitatea, abilitățile de concentrare și gândire. Un aspect foarte important este acela că meloterapia activă, prin instrumentele Orff, devine un pilon terapeutic în recuperarea copiilor cu TSA. Instrumentarul Orff reprezintă un mijloc de interacțiune socială, prin care copilul, treptat, se implică în activitatea propusă de meloterapeutul său, prin explorarea și mânuirea instrumentelor, iar lucrul acesta înseamnă un succes.

Cum se desfășoară o ședință de meloterapie?

Meloterapia este o ramură eficientă a psihoterapiei și are rolul și, deopotrivă, marele merit de a facilita conștientizarea emoțiilor. Pornind de la experiența afectivă din Aici și Acum, instrumentele meloterapiei conduc clientul către momente de reflecție și de insight, care reprezintă tot atâtea puncte de plecare și direcții de explorat sub îndrumarea meloterapeutului. 

În meloterapie, ca în orice altă formă de psihoterapie, este esențială relația terapeutică, legătura dintre meloterapeut și client. Ședința de meloterapie debutează cu o evaluare în scopul de a calibra starea emoțională a clientului. Împreună negociem și stabilim obiectivul ședinței, care se subsumează obiectivului general al terapiei, cu respectarea suveranității intenției clientului. Este foarte important procesul interior al meloterapeutului în identificarea emoțiilor inițiale ale clientului și calibrarea intensității acestora, precum și discernământul meloterapeutului de a conexa starea emoțională a clientului cu tehnica de lucrat, potrivită în momentul respectiv. Absolut necesară este evaluarea finală și clarificarea resurselor interioare descoperite. După fiecare ședință eu îmi acord un timp de auto-analiză și auto-relaxare. 

Ce sunt Atelierele pentru Preadolescenți?

Atelierele de autocunoaștere și dezvoltare personală pentru preadolescenți se desfășoară sub titlul „Cine sunt Eu?” și au ca scop să inițieze și să susțină participanții în a obține claritate asupra propriei identități de sine și asupra scopului pe drumul devenirii de sine.

De aceea, un punct amplu în acest program este înțelegerea modului cum funcționăm ca ființe umane, insistând pe interacțiunea suflet-personalitate, cât și înțelegerea propriilor emoții și a unor strategii de a le face față. Totul asezonat, evident, cu tehnici de meloterapie activă, foarte bine primite de copii. Ei învață astfel să își conștientizeze corpul fizic și emoțiile pe care le simt la acest nivel. Și conștiența conduce la autocontrol, care este cel mai puternic antagonist al stresului.

Să ascultăm muzică este poate una dintre cele mai plăcute activități. Simțim emoții, retrăim amintiri, gândim, visăm, ne distrăm și ne conectăm cu ceilalți. 

Acum, că am aflat despre știința muzicii, este timpul să punem muzică în camera copilul nostru. 

Foto: https://www.freepik.com/